Dr Olga Lazin's Blog

I am an undaunted advocate of feminist rights. Especially equal pay and sexual harassment are my specialty

This Christmas I spent with Julia Prem (ex Thomas) and her sweet daughter Chanell Drucker, 13 years old feminist!

This year I have busted Dorel Todea (radio Sighet director) for sexually harassing Lia Stan (my long-time friend) at Radio Sighet. She summoned up the courage and exposed him, e-mailing exactly what he did to her, and how he abused her at the working place.

And now, I’ll be recounting my 24 years in Romanian, in Romanian. Just a short biography.

 

© Olga Lazin, 2012.

Sunt nascuta in Satu-Mare. Copilaria mi-am petrecut-o in Sighetu-Marmatiei, Maramures, cel mai frumos orasel din Nordul Romaniei.

Pentru inceput ma voi referi la publicarea in limba Romana a “Diplomele Maramuresene” tradus din Latina, si publicat in Limba Romana in Sighet.

In 2001, finalmente, acesta a fost un moment mult asteptat de catre mine deoarece D-na Lucia Mihaly de Apsa, in semn de prietenie, mi-a dat un exemplar (Diplomele MM). Am avut in mana prima oara aceasta carte in 1990, la Casa Mihalyi, acum muzeul Mihaly de Apsa, pe strada cu aceeasi nume.

“Diplomele MMsene” era o carte enorma, cat DEC-ul, acoperita in piele maronie, scrisa in limba latina, si cuprindea numele si titlurile de “pamanturi” date cnezilor, inclusiv masuratorile si alte detalii econometrice si geografice in comitatul Maramures.

Acum am gasit un exemplar in limba Maghiara aici in USA, la Adriana Papadima care m-a contactat in august 2009.

Ma interesa mai ales partea dinspre Campulung-la-Tisa; unde D-ra si acum Adriana Papadima (ultima descendenta) au paminte si, nu intimplator am si eu o matusa din partea mamei, Ana Pankovici, inca in viata, si traieste la numarul 170 in Belszeg.


In perioada aceea, 1985-1991, am fost profesor de limba Romana si Latina in Virismort, azi Tisa si ma mandresc ca am o copie a acestei carti, aici in USA.

In Tisa, la Sc. Generala 5-8, Lazarciuc era director, iar Ulici Viorica era coordinatoare si vecina mea in Tisa. Am locuit chiar linga Scoala generala timp de 8 ani, la casa pipas, unde ampredat Limba si Literatura Romana.

Am predat Engleza si Romana in Tisa, Giulesti, si la Scoala nr. 2 din Sighet incepind din 1987.

Aceasta carte ma face ca sa ma simt “ca acasa,” doar deschizand-o si citind de cate ori mi-e de dorul de Sighet.

Tatal meu, originar din Satu Mare (comuna vetis) avea casa 50 hectare de pamant acolo, dar mie nu mi-a placut niciodata acea parte a tarii.

Mama Iosefciuc Magdalena, s-a mutat in Sighet, deoarece dorea ca sa urmeze aici Liceul Forestier (pe care l-a si terminat in 1963). Magdalena a lucrat ca si Contabila la CFF, si in 1972, facea cartile de munca si pensionare la IFET, linga Strada Bradului.

Nu am avut ‘paminte,’ ori nici macar un petic de casa in Sighet; (nici ‘parte’ din casa pe care am cladit-o in Tisa timp de 9 ani,) ori parte in sistemul administrativ Sighetean.

Thomas Jefferson spune ca este bine ca omul sa aiba parte in sistemul in care lucreaza, cel putin de o casa. Bineinteles ca avea dreptate. In vacante, imi amintesc cu nostalgie cum am dormit in Barsana si Rozavlea cu cortul (6 in cort de 2) cu Alex Lazin, Tataru Mariana si Tataru Doina in vizita la tarani. Ambele sunt plecate din Sighet din 1990.

Poate ca nu as fi plecat in America, daca aveam o motivatie mai solida. Dar totul era deja nationalizat, si in ziua de azi primaria incrarca sa ‘nationalizeze”, de exemplu Curtea veche. Consilierii adica (unul Rus).

In 1984 am terminat Liceul de Filologie, in Baia-Mare (actualmente Liceul Eminescu.)

M-am casatorit apoi cu Pipas Valerian in 1986, in Sighet. Ne-am cunoscut la Universitatea Nord, unde frecventam cursuri, in Baia Mare. Cu Pipas Valerian, care absolvise Conservatorul de Muzica, din Baia Mare, nu puteam avea copii (motilitatea spermei era scazuta), iar de soacra-mea Maria pipas imi era mare lehamite. Nicolae arunca primavara excremente pe vegetalele cultivate de mine, sub pretextul ca aceasta este “ingrasaminte…(sic si ha!) si a venit o data cu mine la Baia Mare, ca sa ma reinserez in Invatamint (dupe ce aveam o frontiera” care cica ma impiedeca).

Era foarte scarbos. Marie tesea si bombanea intruna, vara tesea la covoare in culori vegetale intruna, si comanda ca o capitaneasa. Imi intra incasa si imi schimba locul picturilor mele favorite. Aveam si eu colectia mea. Uneori era foarte atzatzata si se lega de Nicolae, sub pretextul ca acesta nu a vopsit peretii casei corect. Facea spume la gura, cand se lega de cineva.Valerian era dependent mental de ea, si era definitive “sub fusta ei”. Adica sub fusta mamicii, baiatu’ lui mama. Din cauza opresiunii la care-l supunea mama lui, Valerian era totalmente alcoolizat. Canta la nunti nopti intregi, iar plata era mai mult in sticle de palinka de prune, de 3 ori distilata, ca si in economiile primitive; un fel de swaping; muzica pentru alcoholera.

Prin Valer am cunoscut-o pe d-soara Lucia Mihaly de Apsa, care mi-a devenit un fel de consultor in relatiile cu barbatii. A fost curtata de mii de barbate din intreaga tara, dar nu s-a casatorit niciodata. Traia doar cu un caine loial. Era mereu sub observatia unei profesoare de educatie fizica, probabil pusa de securitatea romana, deoarece era batranioara, si promisese casa statului roman.

D-rei Luci ii placea mult cafeaua. II duceam mereu cafea austriaca, tare. Securitatea taia si spanzura in acest timp in Sighet. Robu,Vaida si Balai au omorat o fata de 18 de ani, aruncand-o de la etajul 10 al blocului turn din Sighet. Se numea Silvia Rachis, avea doar 18 ani. Ce trist.

Dupa ce a implinit 95 de ani, D-ra Lucia Mihaly de Apsa, cea mai dulce dintre prietenele mele, a murit, in 1999. In final, regret enorm moartea celei mai bune prietene ale mele, D-ra Lucia Mihaly de Apsa. Imi lipseste mult compania ei vesela, era vesnic gata ca sa imparta cu tine intelepciunea ei acumulata in viata. Si avea un catel Fifi, foarte atasat de ea. Din apacate a angajat-o pe Traista Elisabeta, care a alcoolizat-o fortat timp de 2 ani, si astfel a fortat-o sa semneze ca lasa toate lucrurile din casa acesteia. A trait 95 de ani (a murit in 1999.)

De asemeni, imi lipseste, mentorul meu in Istorie, d-nul Gheorghe Todinca, cu care am facut sapaturi arheologice pe Dobaies. Strasnic colectionar de pistoale si amunitie. Era alcoolizat si el si besugau, cand am plecat de acolo. Azi este directorul sectiei de arme si amunitie, sub directia lui Dancus la Muzeul Sighetean.

Dancus este si el informatory la randul lui ; acestia au facut mult rau la oamenii de rand, carea aveau rude in strainatate. Info (Adriana Papadima)

Pot afirma ca eu am crescut cu Bob Dylan, Joan Baez, Leonard Cohen, Adamo, Beattles, Rock ‘N roll… la ceaiuri adolescentine in Sighet. “Zburatorul “ meu a fost Florinel Orza, si a venit pe o bicicleta cu bara, ruseasca “Zakarpatya” de pe Vasile Alecsandri Nr. 10!

Dar capul imi statea mereu la invatat. Dupa un examen deosebit de competitive, am intrat la Liceul pedagogic din Baia Mare, la sectzia de Filologie-Istorie. Doar eu si negrea mariana am intrat din Sighet. Nu mi-a placut in mod particular acest oras, din cauza navetei vesnice pe care trebuia sa o fac efectiv, si am resentimente fata de BM tocmai din acest motiv; trauma despartirii de familie; mama care era contabila la CFF (apoi la IFET la cartile de munca) in Sighet, si fratele meu mai mic, fata de care simteam ca trebuia ca sa il protejez, dar plecand, nu puteam. Banica proful de istorie era imbuibat cu congresele interminabile si socialismul lui iubit, Simona Sandor o colega s-a casatorit cu fiul-sau. Era poreclita Shosanna (vezi aluzia la Inglorous basterds, filmul meu preferat). Tatal meu Eugen, muncea si el din greu si facea naveta Satu-Mare (Vetis)- Sighet; iar mama tocmai ii facea o carte de pensionare cand am plecat la liceu.

Intrebare; Ce ca˜rt¸i, ce muzica˜,ce filme te-au atras înainte s¸i dupa˜ 1990? Filme: “Zbor…” Ken Kessey, “Inglorious Basterds” etc

Carte inainte de rev.: Istoria vietii mele, de Regina Maria (inainte), iar dupa rascoala, “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, de Ken Kessey. Imi aminteste de Sighet si Spitalul de nebuni, ori Psihiatrie; de Torok Levente si fiul lui Norbert Merza, pe care nu l-a recunoscut ca fiu biologic nici in ziua de azi. Ce om fara nici un caracter, un animal, si este seful unei institutii, dar fara nici o vertebra morala.

Secretara D-lui Torok seamana perfect cu nurse Ratchet, din filmul cu acelasi nume.

Am fost recent (in Iulie 6 in Sighet, 2009) cu tatal meu Eugen, ca sa vedem condittile de la Psihiatrie, si am fost socati, cand 2 matahale de barbati, care fumau la intrare ne-au intimpinat cu “De aici nu puteti iesi, odata ce ati intrat”. Dupa ce unul a remarcat steagul americii pe bratul meu stang, si-a dat seama ca a comis o greseala, si a chemat pe levente Torok, seful departamentului, care a si venit, si am reusit sa ies din cuibul de cuci, fara comotii prea mari.

Bietul tata, Eugen a facut pipi de el de frica.Angajatii Sitalului nu cunosc deloc relatii cu publicul (mai ales un vizitator de afara)!!! Este un cuib de cuci, unde criminali sadea sunt pusi laolata cu oamnei normali, cu Alzheimer.

Sighetul este faimos in toata tara pentru a fi avut primul spital de Psihiatrie din RO; toti traumatizatii din epoca Ceausescu erau inchisi aici, in camasa de forta.

Generatia de mizerii umane; Ciocoii vechi si noi.

Comunistii, psihiatrii si preotii lucrau intr-o mana cu Torok Levente, care lua mita mereu inclusive de la tata, (sa-I dea zile de la servici, sa poata strange recolta in Vetis).

Vatafii Sigheteni doar se tin cu dintii de ce au; sunt egoisti si rautaciosi.

Prostanacul pe prostanac il ridica in functii; acum cand sunt la putere, isi pun prostia si aroganta inainte. Fa dintr-un oier director, si iti faci o imagine despre Sighet.

Iar oamenii inteligenti au plecat repede de acolo! Toti cei care au ‘mirosit’ ce urmeaza, si care puteau sa fuga, sa innoate, ori sa sara gardul, au uschit-o dupa 1989. Ferice de ei!

Reflectand inapoi in timp, ceea ce ma defineste este faptul ca am curaj ca sa fiu sincera in tot ceea ce spun si scriu. Sunt Lector Univ. Conf. in Istorie la UCLA, iar studentii mei in evaluarile lor, scriu invariabil despre aceasta caracteristica a mea; probabil o constanta a personalitatii mele. Mi-am luat M.A.steratul in Istorie la UCLA in 1996, apoi Doctoratul in Istorie tot la Universitatea Californiana Los Angeles, cea mai prestigioasa universitate de pe coasta vestica a Americii.

Am fost o realista pragmatica de cand ma stiu. Vedeam si vad realitatea asa cum era si este, iar “dusuri reci ” m-au tinut treaza in ani la realitate, fara a-mi abandona insa idealurile. In pastrand aceasta balanta echilibristica, am reusit ca sa plec din romania, si am scris mereu, de cand eram in clasa a opta.

Abia asteptam de decenii ca sa ma eliberez si sa fiu libera de acea tzara in care multe rele mi s-au intimplat, si ma simteam hartuita la fiecare pas; in Tisa convorbirile telefonice erau sub observatie mereu.

Apoi, fiind foarte creativa, de aceea am si publicat doua carti, si lucrez momentan asupra datelor statistice si realitati faptice din America Latina, pentru Vol. 37 al Statistical Abstract of Latin America. http://www.profmex.org/e-publication.html la UCLA, unde sunt Cercetator,si am un contract pina pe 2012.

Persoana care mi-a marcat viata si personalitatea cel mai mult , eroina mea, este mama mea; Iosefciuc Magdalena, nascuta in Trip, Oas. Ea mi-a inculcat si incurajat inteligenta emotionala. Imi cumpara vesnic carti, si mi-a finantat studiile la Liceu cat si la facultate, la Babes-Bolyai (unde am terminat in 1990, Filologie, specializaren Limbile Romana-Americana). Lucrarea mea de diploma este in Studii Etnografice asupra satului Tisa; un exemplar din aceasta lucrare se gaseste in biblioteca Nicolae Pipas, una la Universitatea Babes – Bolyai, Cluj – Napoca . Am cerut o copie, darn u s-a oboist ca sa-mi faca una fostul socru, nici nu a vrut ca sa mi-o dea (de fapt imi apartine aceasta lucrare); sotii pipas au REFUZAT ca sa mi-o dea chiar ca sa-mi fac o copie. Vroiam ca sa o public aici la UCLA.

Am fost repartizata la Scoala Nr. 2 in Sighet, dupa terminarea facultatii in Cluj, la babes-Bolyai. Cum imi planuisem plecarea de 5 ani, l-am rugat pe Johny popescu ca sa ma inlocuiasca. El fusese de multe ori la mine in vizita, la muzeul Tisa, si era prieten de familie.

Ca si mentor spiritual in Sighet, am avut-o pe Doamna Ileana Zubascu (Cristescu), profesoara mea de Limba Romana. Ea este o mare poeta si scriitoare si va fi mereu in sufletul meu peste mari si tari. Superba profesoara imi era si Lucia Diaconescu, si Mariana Orza, ambele de limba franceza; mi-au marcat adanc IQ-ul. La CHimie am avut-o pe d-na prof. Romaniuc Ana, o femeie blajina si superinteligenta.

Valerian canta din vioara sa Stradivarius in noaptea instelata la frontiera cu Ukraina. Intr-o seara, dupa un dans superb, i-am cantat si eu Café concert.

Perechea Nicolae si Maria Pipas erau foarte avari; dupa ce au golit casele oamenilor batrini de icoane (din Sighet si satele din imprejurimi) , ne spuneau, mie si lui Valer, ca nu avem ce da “la vaca si porci”, si deci asa iesea Valer, violonistul meu, la cules de coceni si grau pentru animale, in fata casei, la ‘cooperativa”. Noaptea aveau loc tranzactiile de vanzare de carne de vitel (taranii din Tisa isi ‘sufocau” efectiv viteii, ii transu si vindeau lui Pipas, si ‘parintele’ ortodox din Tisa; un mare business man de fapt, ca orice preot bun agonisitor.

Cu nefericitii acestia ca familie (Pipasenii), prin alianta, totusi ma socoteam fericita.

I-am parasit in 1992, Septembrie 17, mi-am lasat barbatul deoarece era totalmente ‘sub fusta ‘ soacrei mele, ori ‘capitaneasa,’ cum ii ziceam eu.

Ioana Lucacel, ziarista, ii mentioneaza in gazeta de Maramures, dar a umplut ziarul cu informatii false, necunoscand familia din apropiere.

Eu fac parte din generatia hippie fara droguri. Cei mai frumosi ani, anii de liceu -1976-1980- aveam profesori buni, iar la uni profi, seminarul de socialism stiintific era Socul Viitorului de Alvin Toffler. D-ul Iuga mi-a fost un bun professor, foarte progresist de felul lui, in Sighet.

D-na Romaniuc, profesoara de Chimie, era un inger si un model de comportament uman, la Sc. Numarul 3.

Nu am fost niciodata in PCR. M-am gandit mult in 1986, si am plecat spre frontiera. Nu mi-a reusit din prima, m-a tentat Franta; dar la primul sfat din “sfaturi pt imigranti” textul incepea cu; “sa uiti… tot”, ceea ce pare corect dpdv psihologic, dar incompatibil cu mine. Din ’86 pina in 1994 am fost casatorita cu Pipas Valerian. Am construit o casa cu el (cu geamuri albastre). Am trait locuit impreuna in ea timp de 6 ani. Si totusi nu am avut parte de absolut nimic, deoarece batranii Pipas nu m-au adugat la constructia noua ca si co-proprietar (sapuna pe numele meu, Olga Pipas), deoarece vroiau sa evite taxele pe proprietate, dupa revolutie. Am pornit singura in europa de vest in 1991, Septembrie 17, spre Franta, unde am stat in Provincia D’Aquitaine, la Bordeaux timp de un an. In Bordeaux am urmat cursuri de Psihologie Etnografica, la Michele de Montaigne II. O poza: Printr-un program de schimb intre universitati (VIF), am facut tranzitia la UCLA. Asa ca acum sunt in Statele Unite, la UCLA, unde am publicat o carte, a doua este in tipar. Am organizat numeroase conferinte, in USA, Franta si Mexico (morelia si Mexico D.F).

Sunt un scriitor prolific; am numeroase articole in Engleza Americana si Spaniola pe Internet. Am donat o copie a cartii Diplomele Maramuresene la UCLA Library, si …anii mei din Sighet sunt cei mai pretiosi pentru mine; sunt anii de formare a unei culturi renascentiste, persoana culta, si onesta. Aici sunt cu cainele meu Gastion: Scriu mereu pe facebook, ce fac zilnic, daca vrei ca sa urmaresti: http://www.facebook.com/album.php?aid=2513700&id=2538457&l=099eaa36e1 CV-ul meu este la: http://www.olgalazin.net

In 2001 m-am reunit cu fratele meu Alex in Anglia, aici in poza la marea Nordului, unde este extrem de frig momentan.

Imi plac Carti ca si “Diplomele MMsene”, “Zbor deasupra unui cuib de Cuci” de Ken Kessey, muzica lui Pink Floyd, si cea clasica.

I. Intrebare; Fa˜-ma˜ s¸i pe mine sa˜-înt¸eleg de unde ai aceste pasiuni, preocupa˜ri ciudate pentru o femeie.

II. In cultura misoginista din Romania, o fi parind o preocupare ciudata, dar creierul nu are sex; precum stii si tu. Am o vocatie aparte pentru studiul limbilor straine. Cum ai ajuns sa˜ te pasioneze Filologia, si Istoria? R. Fiind poliglota de cand aveam 5 ani (vorbeam Romaneste, ungureste si ukraineana, in familie), am continuat naturalmente studiul altor doua limbi straine (Franceza si Engleza in scoala generala), in liceu, am aprofundat Engleza si Italiana. In Cluj, la Babes Bolyaj am facut Studii de Limba si Literatura Americana. Spaniola am ‘demarat-o’ in SUA, la UCLA, in 1994. Deoarece am fost profesor de limba latina in Romania (Sighet si Sc. Gen Tisa), mi-a fost foarte usor ca sa vorbesc (scriu, citesc) in Franceza, Italiana, Portugheza si Spaniola, limbi neoromanice.

III. Intrebare:

Tu ai amintiri doar din 1970 încoace, dar abia din 1977 ai simt¸it “sbura˜torul”. Pe cînd sa˜ înceapa˜ s¸i pentru tine bucuria adolescent¸ei, a tineret¸ii, a ca˜zut peste tine, peste noi, traiul insuportabil din România, cel put¸in din 1982 pîna˜ în 1989, cînd tu aveai cei mai frumos¸i ani din viat¸a unui om, ani care sînt convins ca˜ te-au marcat.

Cele mai dure socuri le-am avut, cand eram la liceu, in Baia Mare.

Eram la Liceu, in Baia Mare, precum mentionam; examene si teste; propaganda, si Secu’; decrete si ‘foamea’ ☺ Nu era lumina ca sa studiem pentru examene dupa ora 5pm, iernile. Citeam la lumanarele.

I: Cum ai ajuns de la Cluj dincolo de “Balta˜?

R.

Locuind impreuna cu familia Pipas in Tisa, eram cu totii in colimatorul secu’ si cu greu m-am ‘extras’ din tara in 1986. Ma agasau toti profesorii si politicienii; era multa prostime si mai este. Ma tot framanta cum invertebratii la putere au avansat dinspre periferia societătii spre vârful piramidei sociale, cum a avut loc institutionalizarea sistemului, care au fost pârghiile utilizate pentru acapararea puterii.

Apoi am plecat din nou in 1999, cu succes de datat aceasta.

I: Pentru a avea succes în viat¸a˜ trebuie sa˜ fii doar norocos?

R. Nu este sufficient ca sa fii doar norocos; ci trebuie ca sa muncesti cu dedicatie, cum se zice la noi. Predand, citind si scriind m-am ridicat din Ro.

Am implinit acum 18 ani de Lector-ie in Istorie, Latina si Limbile Engleza Americana si Romana.

I. Es¸ti norocoasa˜, apropos?

R. Nu exista noroc orb . Trebuie ca sa ti-l faci (norocul).

I. Ce ca˜rt¸i, ce muzica˜,ce filme te-au atras înainte s¸i dupa˜ 1990?

Filme: “Zbor…” Ken Kessey, “Inglorious Basterds” etc (sunt pe Flixter, pe pagina mea). Carte inainte: Istoria vietii mele, de Regina Maria (inainte), iar dupa “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, de Ken Kessey. Inainte de 1989, ori perioada postdecembrista, documentarul preferat a fost “Reflector” care era un documntar ce expunea porcii la troaca, iar dupa 1991, serialul lui Ted Turner asupra Razboiului Rece (CNN) aici acasa in USA.

¬ http://womenleaders.multiply.com/item/share/womenleaders:journal:4?xurl=http%3A%2F%2Fwomenleaders.multiply.com%2Fjournal%2Fitem%2F4%2FHow_Google_Wave_will_transform

Pina si un animal isi recunoaste puiul, doar Levente Torok nu;

October 24, 2009 · Leave a Comment

Acest fragment se refera la vizita in Sighet in Iulie 15 a.c. la sectia de psihiatrie, Sighet:

Cartea mea favorita este “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, de Ken Kessey.

Imi aminteste de Sighet si Spitalul de nebuni, ori Psihiatrie, ca sa folosesc un diminutiv; de Torok Levente si fiul lui Norbert Merza, pe care nu l-a recunoscut ca si fiu biologic nici in ziua de azi.

Norby, Un baiat inteligent, care lucreaza la Casa de batrani din Sighet; foarte outgoing! Aici poate aduga Dani alte trasaturi pozitive; dar mie mi-a facut o impresie buna.

Avem nevoie de un Spital mai nou; este prima remarca cand intri pe poarta mare la Psihiatrie; te inconjoara o banda de fumatori.

Tata mergea mereu la el pentru hartiute si hartioare; hartzogarii.

Secretara D-lui Torok seamana perfect cu nurse Ratchet, din filmul cu acelasi nume.

Am fost recent (in Iulie 6 in Sighet, 2009) cu tatal meu Eugen, ca sa vedem conditiile de la Psihiatrie, si am fost socati, cand 2 matahale de barbati, care fumau la intrare ne-au intimpinat cu “De aici nu puteti iesi, odata ce ati intrat”.

Tocmai si-au terminat tigarile si aruncau chistocul (se fumeaza in interiorul spitalului, este legal? ma intreb). Damn!

Dupa ce unul a remarcat steagul americii pe bratul meu stang, si-a dat seama ca a comis o greseala, si a chemat pe levente Torok, seful departamentului, care a si venit, si am reusit sa ies din cuibul de cuci, fara comotii prea mari. Bietul tata, Eugen a facut pipi de el de frica. Angajatii Sitalului nu cunosc deloc relatii cu publicul (mai ales un vizitator de afara)!!! Este un cuib de cuci, unde criminali sadea sunt pusi laolata cu oamnei normali, cu Alzheimer. Sighetul este faimos in toata tara pentru a fi avut primul spital de Psihiatrie din RO; toti traumatizatii din epoca Ceausescu erau inchisi aici, in camasa de forta. Generatia de mizerii umane; Ciocoii vechi si noi. Comunistii, psihiatrii si preotii lucrau intr-o mana cu Torok Levente, care lua mita (valuta forte; tigari Kent, palinka) mereu inclusive de la tata, (sa-I dea zile de la servici, sa poata strange recolta in Vetis).

Baiatul lui din ‘flori”,

Merza Norbert a suferit toata viata din cauza nerecunoasterii de catre tatal sau biologic. Pina si un animal (in acest caz fac o analogie, Torok fiind in post de sef de sectie; unde te astepti la moralitate si etica profesionala, zic multi Sigheteni, ca si Dr. Orza M.) isi recunoaste copilul.

Dar vorbind cu el ultima oara, am realizat ce om fara nici un caracter, ce animal este seful unei institutii care are ca piloane de baza moralitatea, si integritatea psihicul uman, deoarece acestea sunt interrelationate.

Nu am vazut la acest om, dupa conversatii lungi, pot ca sa zic, sa aiba nici o vertebra morala pe sira spinarii: doar solzi.

***

Vatafii Sigheteni doar se tin cu dintii de ce au; sunt egoisti si rautaciosi. Prostanacul pe prostanac il ridica in functii; acum cand sunt la putere, isi pun prostia si aroganta inainte.

Este tipic! Fa dintr-un oier director, si iti faci o imagine despre Sighet.

Iar oamenii inteligenti au plecat repede de acolo!

Toti cei care au ‘mirosit’ ce urmeaza, si care puteau sa fuga, sa innoate, ori sa sara gardul, au uschit-o dupa 1989.

Ferice de ei! Printre ei, fratii Bucikovsky (Nusik si Dodo) , Orza Florin M., Pavel Penzes si fiul D-lui Spaczay; toti sunt aici in California.

Intrebare: Cînd a fost arta, cultura, mai de valoare?

Raspuns: Cultura ne consuma pe noi inainte, iar dupa 1992 consumam noi cultura 😉 Timpul curgea mai lent in trecut… Avea rabdare cu noi.

Aveam cu totii mai mult timp de cultura, teatru, arta. Din pacate, nici inainte de 1989, nici dupa, crede-ma nu a fost onorata ori sprijinita arta cum ar fi meritat! Artistii mureau de foame, stiu din experienta personala. I-am cunoscut personal pe Marcel Chirnoaga, (graficianul, sculptorul), pe Mircea Hrisca, pictorul din Baia mare, cat si pe Ilie Camarasanu, pictor al scolii Bai-Marene, inainte de 1989.

Pipas Maria gatea pentru Chirnoaga si Ion Pop Negresteanu cand veneau la mine la Tisa, ca sa sculpteze si picteze. Cat timp au trait nu li s-a dat necesarul unui trai decent, darmite cat le-ar fi trebuit (leafa ma refer) cat timp au fost creativi, in viata. Bietul Camarasanu avea guta, si nu avea bani de o crema; isi daruia creatiile de arta (swaping) pentru alimente. D-ul Sauliuc (Pip) mi-a vandut o pictura de-a lui.

Mihai Olos, pictor in Baia Mare era beat 24 de ore din 24, cica bautura il facea ‘mai creativ’.

Era trist…fff. trist. Majoritatea erau mereu alcoolizati. In Sighet cat si in Baia M. isi gaseau refugiul si puteau sa bea mereu, ca si Nichita Stanescu, poetul. O betivire la nesfarsit.

Imi amintesc perfect cum (fratele d-lui Barlea, acum senator din Sighet, “detasat la Baia-Marie”) , pictorul, era vesnic beat la vernisaje.)

In Baia Mare m-am indragostit de Mircea Moldovan, pe care il iubesc si in ziua de azi.

Ce ca˜rt¸i ai scris si de ce?

R: Doua carti. Ambele In limba Spaniola; Descentralizarea fenomenului de Globalizare: pietele de comert liber, fundatii, societate civica si guvern civil in regiunile Lumii. (vezi titlul in original mai jos) download My book here 4 free: http://www.profmex.org/e-publication.html

http://www.worldcat.org/account/olgalazin

Sunt foarte creativa, si abila, de cand Ileana Zubascu Cristescu a inceput sa fie mentorita mea: o feminista si scriitoare Sigheteanca de exceptie.

Am publicat si recenzii de carti; una este online, despre Romania (o compartatie cu Brazilia). Book review; http://www.isop.ucla.edu/profmex/volume6/1winter01/01lazin1.htm

http://www.allvoices.com/contributed-news/3459592-ucla-graduation-events

Cartea mea este intitulata: “La globalización se descentraliza : libre mercado, fundaciones, sociedad cívica y gobierno civil en las regiones del mundo”, Author: Olga M Lazin Publisher: Guadalajara : Universidad de Guadalajara ; Los Ángeles : UCLA Program on Mexico : PROFMEX/WORLD ; México : Casa Juan Pablos Centro Cultural, 2007. In Series: Ciclos y tendencias en el desarrollo en ek Mundo, Cartea # 35, ISBN# 9 789792-707134 Dr. Olga Lazin, Ph.D. Realizari: ISBN of my book: 9 789792-707134 .

——————

Aici sunt cu colegii mei de la UCLA (Studii Latino-Americane, unde sunt Director de programe).

AppleMark

I; Crezi ca˜ Sighetul mai are vreo s¸ansa˜ cînd România toata˜ e mai departe de Sighet?

Da, are putem ca sa in fim avangarda; avem viziune; citeste asta doar, calea viitorului este digitalizarea/scanarea hartzogariilor, si onorarea, tratarea omului cu respect si bunacuvinta .

In special de catre Primarie, si media locala.

I: Ai putea sa˜ mai locuiesti în Sighet, în Maramures, în România?

Nu cred. Doar daca se fac schimbari radicale in atitudinea oamenilor unii fata de altii.

Nu.

Doresc mai multa consideratie si sensibilitate in relatiile intre oameni.

Problema in Sighet este ca scolarizarea majoritatii orasenilor si a copiilor de tarani, veniti de pe sate este efectuata ‘automatic’, ca pe o banda industriala rulanta. Nu exista disciplina de Nutritie in scoli, ceea ce este fundamental in educatia elevilor aici in USA. Nu exista cursuri asupra FEMEILOR; educatie sexuala etc.

In scoli, Copii sunt ‘lasati’ ca sa treaca, mai ales la disciplina Limba si literatura romana, chiar daca nu stiu ca sa scrie. Analfabeti. Stiu deoarece veneau mamele copiilor la mine, incercand ca sa ma mituiasca, ca sa trec copilul clasa a 8-a; dar m-am opus puternic acestei practici. Maria pipas stie aceasta, deoarece veneau la ea, ca sa puna ea presiune asupra mea, ca sa le trec ‘odorul’ .

Bine ca am plecat de acolo; era mult stress si presiune asupra mea, mai ales din partea unei analfabete ca si maria pipas. Batrinul Nicolae, alt analfabet, a murit iarna aceasta, in 2012. Multi scuipa pe mormintul lui, in satucul Tisa! De nememrnic cea a fost, si arivist imputit.

Limbile in are scriu sunt: Romana, Engleza si Spaniola. Citatul meu favorit: “Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….Păr. JUSTIN PÂRVU.

Aici sunt cu studentii mei: http://www.olgalazin.net/galery

Continuare, in urmatorul Posting.

Voi posta si situatia cu cel mai mare export ce are loc in cadrul Uniunii Europene; si cel mai dureros: oamenii emigreaza, dar datoriile nu pot fi transferabile dintr-o tara a Uniunii in cealalta.

Dr Olga Lazin

olgalazin@gmail.com

olazin@ucla.edu

 

Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0
Author :
Print

Comments

Comments are closed.